7 aprilie - Ziua Mondiala a Sanatatii
Apr 07 2017

7 aprilie – Ziua Mondiala a Sanatatii

Ziua Mondiala a Sanatatii este marcata pe data de 7 aprilie, anul acesta, Organizatia Mondiala a Sanatatii stabilind ca subiect tematic, depresia.

Aproximativ 5% din populatia Romaniei sufera de o forma de tulburare depresiva (diagnosticata, aflata sub tratament), arata un raport al Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Pe plan mondial, depresia afecteaza 322 de milioane de persoane. Altfel spus, echivalentul a 4,4% din populatia globala se confrunta cu aceasta problema de sanatate mintala care trebuie constientizata si controlata prin ingrijire de specialitate. Numarul persoanelor cu depresie se afla in continua crestere, in special in tarile slab dezvoltate.

Semnele depresiei pot fi: tristetea prelungita, pierderea interesului fata de activitatile preferate, inabilitatea de a duce la bun sfarsit atributiile de zi cu zi, observate de-a lungul unei perioade de cel putin doua saptamani, arata Organizatia Mondiala a Sanatatii. Alte simptome ale depresiei includ: pierderea energiei, modificarea apetitului, putere redusa de concentrare, neliniste, incapacitatea de a lua decizii, sentimentul lipsei de valoare, lipsa de speranta si chiar ganduri suicidale.

Riscul de a suferi de depresie este amplificat de factori precum: saracia, lipsa unui loc de munca, evenimente triste din viata precum decesul unei persoane apropiate sau sfarsitul unei relatii, boala fizica sau problemele asociate consumului de alcool sau de droguri, atrag atentia expertii. In cazul familiilor copiilor cu autism exista riscul aparitiei depresiei atat la parinti cat si la fratii acestora.

Nicoleta Florea, psihoterapeut cognitiv-comportamental in cadrul Help Autism, ne-a prezentat opinia sa referitoare la problematica depresiei prin raportare la doua aspecte, depresia la copiii cu autism si depresia la parintii copiilor cu autism:

poza1

  1. DEPRESIA LA COPIII CU AUTISM

Retragere sociala, tulburari in dinamica somnului sau a alimentatiei, probleme de concentare, exprimare redusa si/sau deficitara a emotiilor, toate aceste simptome ale depresiei pot fi dificil de reperat in contextul unui diagnostic de autism, pe de o parte pentru ca fac parte din tabloul de diagnostic, pe de alta parte pentru ca identificarea acestora se bazeaza pe abilitatea celui mic de a povesti, exprima, expune cat mai multe despre lumea lui interioara.

Si totusi cum identifici simptomele depresiei?  In contextul in care nu primesti prea multe informatii si nu exista teste de laborator care sa certifice prezenta depresiei, foarte importanta este observarea functionalitatii si mai exact daca exista schimbari in functionalitatea copilului (somn, alimentatie, agitatie, iritabilitate). 

Desi factorii de risc sunt aceeasi ca si pentru situatiile tipice: istoria familiei, evenimente traumatice, inceputul pubertatii, un risc mai ridicat in ce priveste aparitia simptomelor depresive il prezinta copiii cu autism inalt functional. Fiind verbali, cu un palier cognitiv mai echilibrat, ei sunt inscrisi in grupe, clase scolare alaturi de cei de varsta lor, dar care sunt mult mai abili din punct de vedere social. Acest context creeaza spatiul pentru stima de sine redusa si izolare sociala sau pentru fenomenul de bullying. 

Ce tratament este mai eficient? In urma unei evaluari complete din punct de vedere al dezvoltarii, al istoricului medical, familial, social, specialistul propune tratament medicamentos si/sau sedinte de psihoterapie ambele menite sa reduca simptomele pe care uneori parintii, apartinatorii, profesorii le interpreteaza gresit ca facand parte din diagnosticul autism.

  1. DEPRESIE SI PARINTII COPIILOR CU AUTISM

Nu este deloc usor sa auzi diagnosticul autism asociat cu numele copilului tau, si sa realizezi ca viata ta si a lui vor fi complet diferite de cum ti-ai imaginat. Nu esti niciodata pregatit pentru o astfel de experienta, experienta pe care parintii o infrunta traversand printr-un ocean involburat de emotii.

De la „trebuie sa fie o greseala”, „nu mi se intampla mie”, „mai bine mai cer o parere sau doua sau incerc un tratament homeopat”, „cine este vinovat” la „nu pot duce toate astea”, de la soc-negare-furie-confuzie la depresie, totul este o lupta continua. Lupta de a vindeca sau schimba diagnosticul pentru ca este dureros sa accepti ca cel pe care il iubesti „ca pe lumina ochilor” iti va spune mai greu pe nume, iti va impartasi lumea lui interioara abia dupa ore si ore de terapie.

Adesea parintii nu isi gasesc cuvintele in fata terapeutilor atunci cand este vorba despre viata lor, nici in fata prietenilor, uneori nici macar in fata familiei extinse, care pare ca nu intelege in totalitate “realitatea”. Cum sa intelegi, fara sa traiesti, o situatie asociata 24/7 cu hipervigilenta, deprivare de somn, multi-tasking?! Parintii devin profesori, protectori, terapeuti, prieteni pentru cei pe care ii iubesc neconditionat si care ocupa centrul vietii lor. Din pacate, de multe ori, chiar cu pretul ignorarii propriei persoane, a familiei, a cuplului. Cand accepti ca autism inseamna 24/7, cand realizezi ca esti intr-un tren in care nu ai ales sa te sui, abia atunci poti vedea imaginea de ansamblu si poti cobori in micile gari, chiar si pentru cateva minute.

Daniela BOLOLOI, psiholog clinician, presedinte Help Autism, a dat curs invitatiei noastre de a raspunde intrebarilor echipei Autism Connect referitoare la problematica depresiei:


poza2

Ca urmare a organizarii de catre Help Autism a programelor de dezvoltare personala pentru parintii copiiilor cu autism, a caror formator esti, te rog sa ne spui cum influenteaza acestea tratarea sau vindecarea depresiei acolo unde ea exista?

Prin teme pentru acasa! Obisnuim sa incepem programele de dezvoltare spunandu-le parintilor ca este extrem de important sa lucreze cu ei insisi daca doresc sa produca schimbarea in viata lor si a copiilor lor, sa se aplece asupra lor insisi, sa inteleaga ca binele copilului poate sa existe in momentul in care ei sunt bine.

Cheia sunt “temele pentru acasa”, insemnand sa-si monitorizeze pe cat de mult posibil comportamentele, gandurile si, o data cu monitorizarea, sa le constientizeze. Ulterior, pas cu pas, se va putea produce schimbarea. Temele despre care vorbesc il ajuta pe parinte sa actioneze la nivel comportamental, sa faca ceva pentru el insusi.

O tema pe care o dam destul de des este aceea de a se gandi la cinci activitati, cinci actiuni care lui ii creeaza placere. Este destul de dificil sa se inteleaga ce inseamna cunoasterea personala sau relatia “eu cu mine”. Problemele cu care se confrunta un parinte al copilului cu autism, complexitatea dificultatilor in raport cu diagnosticul primit, duc parintele sa uite ca mai exista el ca si persoana distincta cu nevoi distincte. Uita ca mai sunt si alte lucruri in afara de diagnostic in viata lui, ca mai exista o relatie de cuplu, prieteni, rude.

Prin intermediul intalnirilor de dezvoltare persoanala, parintele se redescopera. Este ajutat sa-si reaminteasca de activitati ce ii faceau placere candva, cum ar fi: cititul, inotul, plimbatul in parc, activitati mici, si apoi este incurajat sa reia acele activitati. Initial incepem de la cinci minute pe zi pe care parintele si le dedica lui insusi. Sunt teme simple insa pentru parintii copiilor cu autism de cele mai multe ori par dificile pentru ca nici aceste cinci minute nu-si permit sa si le acorde.

In calitate de parinte al unui copil diagnosticat cu autism, te rog sa ne spui daca a intervenit vreodata depresia in viata ta si, daca da, cum ai reusit sa depasesti acest disconfort psihic semnificativ?

Privind in urma, depresia imbraca mai multe forme de pasivitate sau agresivitate. Pot sa spun ca destul de mult timp am fost intr-o depresie maniacala. Am acceptat diagnosticul copilului teoretic insa practic eram intr-o zbatere continua, centrata pe a actiona, adica nu a fost acea depresie pasiva in care nu mai eram in stare sa fac nimic, in care plangeam tot timpul, in care nu puteam actiona. In aceasta cauza recomandarile sunt de a se actiona in plan comportamental, de a face lucruri mici pentru tine in primul rand si lucruri care iti fac placere. Eu eram in partea cealalta in care actionam foarte mult, evident ca nu pentru mine, dar eram mereu in actiune si in activitate, ceea ce nu-mi permitea fizic sa las gandurile sa puna stapanire pe mine si incercam sa imi controlez aceste ganduri negative actionand mereu si intrand intr-o stare de oboseala permanenta astfel incat, cand ajungeam acasa si puneam capul pe perna sa adorm. De multe ori adormeam inainte de a ajunge sa pun capul pe perna, eram extenuata.

Sloganul propus de Organizatia Mondiala a Sanatatii cu ocazia Zilei Mondiale a Sanatatii este “Depresia – sa stam de vorba!”. Ce parere ai despre acesta?

Depresia este o tulburare care poate sa apara de foarte multe ori in viata noastra si cred ca toti am trecut prin ea la un moment dat. Ea are legatura foarte mult cu gandul de nerealizare, nereusita, neintelegere a unor stari, a unor emotii. Sloganul “Sa stam de vorba!” cred ca se refera la a sta de vorba cu noi insine pentru ca depresia e o stare a noastra deci probabil au facut aceasta asociere cu a sta de vorba cu noi insine pentru ca, intr-adevar, daca stai de vorba cu tine insuti, constientizezi starea in care te afli si poti sa gasesti si resursa de a iesi din starea respectiva. Rolul psiholologului este de facilitator al acestui monolog.

Webografie:

http://www.sanatateatv.ro/stiri-medicale/ziua-mondiala-a-sanatatii-2017-sa-vorbim-despre-depresie/

Lasa un raspuns

Adresa de email nu va fi publicata pe site.

Realizat si optimizat de ScopTop