Influenta tulburarilor de pronuntie asupra comportamentului si a personalitatii copilului
Feb 11 2016

Influenta tulburarilor de pronuntie asupra comportamentului si a personalitatii copilului

In logopedia contemporana se acorda o importanta deosebita efectelor pe care le au tulburarile de limbaj in planul personalitatii si al comportamentului copilului. Logopezii urmaresc, pe langa corectarea pronuntiei si dezvoltarea vocabularului, si dezvoltarea armonioasa pe toate palierele activitatii psihice si atingerea maximului potential individual. Toate tulburarile de limbaj determina, mai ales la varste mici, modificari comportamentale negative, dificultati de integrare in colectiv, inhibitie in desfasurarea activitatii. Toate acestea pot ajunge pana la dezorganizarea personalitatii.

1l

Daca avem in vedere faptul ca fiecare stadiu de dezvoltare cronologica a copilului se caracterizeaza printr-o serie de particularitati specifice, putem intelege mai bine ce inseamna, pentru copil, existenta unei dificultati in vorbire si ce efecte poate sa produca asupra perioadei respective. Asadar, copiii de varsta scolara mica, la care se intalnesc dislalii, disgrafii si intarziere in dezvoltarea limbajului, manifesta receptivitate fata de parerile personelor din jur si sunt exigenti fata de propriul lor comportament si fata de relationarea cu colegii si cu adultii. Existenta dificultatilor de exprimare ii impiedica sa se simta degajati si sa isi exprime gandurile si ideile pe masura posibilitatilor lor intelectuale, devenind nervosi, deprimati, cu dificultati in gestionarea starilor emotionale.

Tulburarea de limbaj poate constitui un factor stresant, atunci cand subiectul nu gaseste intelegerea necesara fata de dificultatea sa in vorbire sau cand nu intrevede posibilitatea corectarii ei. In asemenea situatii, subiectul traieste emotii-soc, stari prelungite si dureroase, manifesta nesiguranta in vorbire, dar si in alte activitati, apare surmenajul fizic si intelectual, care isi pune amprenta pe intreaga sa activitate. In cazurile mai grave sau prin existenta si a altor deficiente, suferinta psihica se accentueaza prin instalarea nevrozei, a anxietatii si, ca urmare, se manifesta prin izolarea de colectiv si prin fenomene de dezadaptare.

2l

In studiul personalitatii, psihologii au avut intotdeauna in vedere si deteriorarea acesteia, ca urmare a actiunii unor factori stresanti. Personalitatea logopatului se poate dezorganiza, iar in conversatie apar retinerea si teama de vorbire, ceea ce poate duce chiar si la aparitia tulburarilor de tipul balbaielii, avand ca fond dislalia sau alte tulburari de limbaj. In unele cazuri, asemenea situatii pot escalada chiar pana la aparitia mutismului electiv, ce complica tot mai mult tabloul manifestarilor clinice.

Un exemplu edificator pentru intelegerea tulburarilor comportamentale provocate de dislalii este al lui N.E, cu dislalie polimorfa, care nu a acordat importanta limbajului pana la intrarea in scoala. La intrarea in colectivul clasei, se manifesta vioi, socializeaza corespunzator si participa cu placere la activitatile desfasurate. Dupa cateva zile, a observat ca este evitat de unii colegi, in timp ce altii il ironizau sau radeau de el cand incerca sa raspunda la lectie. Nu dupa mult timp, N.E. a devenit retras, plangaret, a refuzat sa mai vina la scoala sau sa socializeze. Atunci cand mama copilului a sesizat probleme si a inceput un proces de terapie logopedica, s-au obtinut rezultate pozitive deoarece tulburarile comportamentale erau usoare si intr-un stadiu de inceput. Ulterior, copilul a inceput sa frecventeze din nou scoala, intr-o alta clasa, care a fost pregatita in prealabil.

Astfel, implicarea parintilor si a familiei in procesul de diagnosticare si de corectare a  tulburarilor de limbaj este foarte importanta. In momentul in care parintii fac primul pas spre o colaborare cu specialistii, acestia din urma au datoria sa ofere toate mijloacele de care dispun pentru a ii ajuta. Bloom si Lahey afirmau faptul ca teoriile socio-intractioniste promoveaza ideea conform careia dezvoltarea limbajului se realizeaza doar in urma unei implicari active, reciproce in interactiunile sociale. Tehnicile de interactiune si modalitatea de exprimare utilizate de catre parinti fata de copii reprezinta primul pas atat in eliminarea manifestarilor comportamentale negative ale copilului, cat si in depasirea dificultatilor verbale intampinate de logopati. Odata ce copiii sunt implicati intr-un program terapeutic al tulburarilor de limbaj, logopezii trebuie sa-i constientizeze pe parinti de importanta implicarii active a acestora in demersul initiat.

Identificarea timpurie a logopatilor este cruciala deoarece orice interventie corectiv-recuperatorie necesita cu atat mai mult efort si timp cu cat prezentarea la cabinetul logopedic se amana pentru o perioada mai lunga.

Bibliografie

1. Univ. Dr. Doru-Vlad Popovici, Lect. Univ. Drd Cristian Buica, Ing. Drd. Valentin Velican, Prof. Ileana Carutasu: „De la ASR la CAST: Sisteme inteligente de diagnoza si terapie a tulburarilor de limbaj”, Revista de Pihopedagogie nr 2/2010, Ed. Fundatiei Humanitas

2. Univ. Dr. Emil Verza: „Tratat de logopedie vol. I”, Editura Fundatiei Humanitas, Bucuresti, 2003

3. Ioana Drugas, Laura Hardalau: „Psohologia si logopedia in practica scolara”, Editura Primus, Oradea, 2011

Logoped Alexandra Andreea DRAGOMIR

Lasa un raspuns

Adresa de email nu va fi publicata pe site.

Realizat si optimizat de ScopTop