Tulburarile senzoriale la copii. Terapia de integrare sociala
Ian 15 2016

Tulburarile senzoriale la copii. Terapia de integrare sociala

Tulburarile senzoriale la copii trebuie identificate din timp pentru a se face o interventie corespunzatoare. Acestea au mai multe cauze si sunt incluse in mai multe diagnostice medicale, cum ar fi: copiii cu autism, paralizie cerebrala si alte tulburari de dezvoltare, dar si la copiii dezvoltati normal. Identificarea timpurie duce la un diagnostic si un tratament adecvat pentru persoana in cauza.

Tulburarile senzoriale pot influenta unele sau toate simturile fizice. Există 7 categorii care cuprind functiile noastre senzoriale, acestea fiind: tactile, auditive, vizuale, gustative, olfactive, proprioceptive (constientizarea corpului, muschilor si a articulatiilor), vestibulare. Cei mai multi oameni se confrunta cu tulburari senzoriale, fie hipersensibilitate sau sensibilitate din punct de vedere hipoglicemic. Aceasta tulburare influenteaza mai multe functii diferite ale corpului. Daca unul sau mai multe simturi sunt perturbate, mesajele senzoriale trimise la creier sunt incorecte. Realitatea este interpretata in mod eronat, ceea ce duce la hotarari si raspunsuri gresite.

 Tulburari posibile:

  • Tactil – evitarea atingerilor, toleranta la durere mare, slaba coordonare, repulsie la ingrijire, merge foarte mult, evita texturi aspre ale alimentelor sau ale altor substante, precum si imbracamintea, sosetele si/sau pantofii.
  • Proprioceptiv – probleme de dexteritate, finete, coordonare slaba, prefera jocurile dure, rupe de multe ori jucariile sau alte obiecte, isi tine corpul in pozitii ciudate.
  • Auditiv reactioneaza prea slab sau prea puternic la zgomotele puternice, devine usor isteric sau pare a le ignora, acopera frecvent urechile, fredonand sau cantand singur, se sustrage grupurilor mari de oameni, asculta sunetul de la TV, radio etc.
  • Vizual – tine jucariile, cartile aproape de fata, deschide si inchide in mod repetat usile sau sertarele, evita luminile aprinse continuu si lumina zilei, este atras de obiectele lucioase si/sau reflectorizante.
  • Gust – tine degetele sau mainile in gura de multe ori, prefera produsele alimentare moi, fine sau extrem de gustoase, selecteaza ceea ce mananca, prezinta probleme la spalatul pe dinti si de obicei respinge produse alimentare care par a fi schimbate la culoare sau aspect.
  • Vestibular- intra in panica atunci cand se afla cu susul in jos sau este inclinat intr-o parte, este ingrozit daca picioarele ii parasesc pamantul, devine nervos in jurul dealurilor, scarilor, trebuie sa se afle in continua miscare, acest lucru afectandu-i atentia si comunicarea, nu poate circula cu mijloacele de transport.
  • Olfactiv- se plange frecvent de anumite mirosuri, evita locuri unde se gasesc arome puternice (bucatarie, baie, restaurant, gradini zoologice etc.), nu ii plac grupurile de oameni, miroase alimentele inainte sau in timp ce le mananca, miroase obiectele uzuale in mod repetat, uraste sa fie murdar si varsa la mirosuri specifice fecalelor sau frotiurilor.

Simturile noastre fizice sunt destinate sa ne ajute. Deficientele in aceste zone aduc o varietate de dificultati comportamentale vizibile. Identificarea timpurie a acestor disfunctii ne permite sa actionam pentru a stimula functia afectata. Problemele senzoriale pot fi modificate cu tratament. Capacitatea de a intelege lumea va deveni putin mai complicata pentru cei afectati.


c

Tulburarea sau disfunctia de integrare senzoriala este o tulburare neurologica ce rezulta din incapacitatea creierului de a integra anumite informatii primite de la organism, de la cele cinci sisteme senzoriale de baza. Aceste sisteme senzoriale sunt responsabile pentru detectarea atractiei, sunetelor, mirosului, gustului, temperaturii, durerii, precum si pozitia sau miscarea corpului. Creierul creaza apoi o imagine combinata a acestor informatii, cu scopul de a face legaturi si sa reactioneze in mod corespunzator. Relatia dintre comportamentul in curs de desfasurare si functionarea creierului se numeste integrare senzoriala, aceasta teorie fiind conceputa de catre A. Jean Ayres in anul 1960.

Experientele senzoriale includ atingerea, miscarea, sensibilizarea corpului, vederea, sunetul, mirosul, gustul si gravitatia asupra corpului. Diferenta dintre acestea este integrarea senzoriala. In timp ce procesul de integrare senzoriala (SI) are loc in mod automat si fara efort, procesul este ineficient. Eforturile suplimentare si atentia sunt necesare la aceste persoane pentru ca SI sa apara. Cand se intampla acest lucru, obiectivele nu sunt usor de finalizat, rezultand tulburarile de integrare senzoriala (SID).

Unele dintre semnele problemelor de integrare senzoriala sunt: hipersensibilitate la atingere, miscare sau sunete, tendinta de a fi usor distras, probleme sociale si/sau emotionale, nivelul de activitate este fie neobisnuit de mare fie neobisnuit de scazut, neindemanare fizica,  lipsa auto-controlului, dificultati in a face tranzitia de la o situatie la alta,  incapacitatea de a se auto-calma sau auto-relaxa, stima de sine scazuta, intarzieri in vorbire, limba sau abilitati motorii.

Terapia prin integrare senzoriala are rolul de a crea un echilibru intre sistemul nervos central si cel periferic.

Stimularea senzoriala joaca un rol important in dezvoltarea personalitatii copilului. Simturile ii ajuta in primii ani sa descopere lumea si sa se descopere pe sine. Prin intermediul simturilor invata sa se apropie sau sa se fereasca de lucruri, locuri, persoane. Simturile sunt mijloace importante prin care mediul inconjurator contribuie la dezvoltarea personalitatii copilului. Stimularea acestora intr-un mod potrivit varstei si nevoilor pruncilor este deci folositoare pentru cresterea lor intr-un mod frumos si firesc.

In autism insa, toate aceste tehnici sunt adaptate nevoilor copilului si sensibilitatilor senzoriale pe care acestia le au. Una dintre cele mai des intalnite probleme la copiii cu TSA este lipsa contactului vizual. Nu este usor sa le atragem atentia acestor copii mai ales daca se afla într-o activitate placuta lor. La inceput, pentru imbunatatirea acestuia, terapeutul trebuie sa aiba in vedere sa se pozitioneze fata in fata cu copilul. Atunci cand ii cerem ceva copilului sau dorim sa ii comunicam ceva, trebuie sa ne asiguram ca s-a creat un contact vizual, apropierea de copil avand loc la nivelul ochilor acestuia.

In fiecare tehnica pe care o abordam, trebuie sa avem in vedere faptul ca cei diagnosticati cu autism, in general, nu sunt deschisi la nou. Astfel, pentru a evita esecul total al unor noi integrari senzoriale, este bine ca aceste activitati sa le exemplificam initial pe propria noastra persoana, sa o impartim in etape mici pentru a pastra captata atentia copilului si sa folosim intaritorii pe care copilul i-a ales inainte de inceperea activitatii sau unii pe care-i stim ca fiind preferatii lui.

1b

In ceea ce priveste stimularea senzoriala orala, exista numeroase tehnici pe care terapeutii impreuna cu familia le pot aplica in cadrul sedintelor de terapie si nu numai. Toate aceste metode insa trebuie introduse treptat. Este necesar ca aceste stimulari sa fie redirectionate catre comportamente acceptate din punct de vedere social. Spre exemplu, un copil care simte nevoia sa roada sau sa linga obiectele din jurul sau, trebuie ajutat sa ajunga in punctul in care va cere voie independent sa isi satisfaca aceasta nevoie folosind alternative precum: aparate de masaj, periuta electrica, jucarii din cauciuc, alimente etc. Fiecare metoda nou introdusa va trebui supravegheata de catre toate persoanele cu care copilul interactioneaza in mod frecvent, avand in vedere tot timpul obiectivul propus si controland durata si frecventa aparitiei comportamentelor nedorite, incercand diminuarea, nu intarirea lor.

Un alt timp de stimulare senzoriala, este cel olfactiv. Fie ca ne dorim sau nu, copilul va continua sa miroasa obiectele, sa prezinte sensibilitati la anumite mirosuri ș.a. Putem interveni insa urmarind antecedentele si incercand sa le satisfacem aceste nevoi de a se stimula. Una dintre metodele pe care putem sa le abordam este aceea de a oferi copilului sticlute cu diverse esente sau arome, ajutandu-l sa le identifice provenienta. In cazul unui copil non-verbal, daca aceasta stimulare apare des, poate fi folosita pentru inceput ca si recompensa, incercand inlocuirea obiectelor cu lucruri care se pot mirosi in mod normal ( esente, parfumuri, flori etc. ).

Multi parinti se confrunta cu problemele de alimentatie ale copiilor, atat cei cu autism cat si cei neurotipici. La fel ca si la celelalte integrari senzoriale si in aceasta privinta exista etape care se desfasoara pe o perioada nedeterminata. Depinde de toleranta copilului, de motivatia pe care o va avea pentru a accepta un anumit aliment. Introducerea unui aliment pe care il refuza, are ca pasi principali urmatoarele: mananca alimentul pe care doresti sa il introduci in prezenta copilului si arata-te placut impresionat de gustul acestuia, o alta persoana trebuie sa faca acelasi lucru in prezenta lui, in timpul terapiei vor avea loc discutii despre alimentul respectiv, atunci cand copilul mananca, pune alimentul pe care il refuza intr-o farfurie paralela, la ceva timp dupa ce accepta cu usurinta alimentul pe masa, puneti-l in farfuria din care mananca, explicandu-i ca nu este necesar sa manance daca nu doreste, dupa ce treceti si de aceasta etapa, prefaceti-va ca mancati impreuna alimentul pe care il refuza. Dupa cum am spus, etapele nu se desfasoara pe o perioada determinata, unii copii refuza alimentul din cauza texturii, altii al mirosului, altii al gustului, cert este ca trebuie sa ne incarcam cu multa rabdare si perseverenta. Urmatorul pas in introducerea alimentului este acela de a-l atinge cu buzele, explicandu-i din nou ca nu este necesar sa il manance. Odata ce treceti peste aceasta etapa, urmatoarele sunt acelea de a atinge alimentul cu limba, apoi tinerea acestuia in cavitatea bucala. Ultimul pas este acela de a determina copilul sa mestece si sa inghita. Toate aceste etape necestita intaritori puternici pe care sa ii obtina doar atunci cand reuseste sa indeplineasca una dintre cerintele de mai sus. Laudati-l pentru fiecare pas micut si incurajati-l.

Alte exemple de integrare senzoriala folosite des in cadrul terapiei si nu numai:

  • Atunci cand copilul refuza sa asculte muzica, incercati sa micsorati volumul si sa lasati un aparat pornit pe fundal in timp ce va desfasurati activitatea, treptat, incercati sa mariti volumul. Daca observati ca acesta isi acopera urechile sau devine agitat, explicati-i ca veti da muzica mai incet dupa un anumit numar de secunde (stabilite in functie de toleranta acestuia).
  • Unii copii isi flutura mainile sau executa miscari repetate. Este indicat ca atunci cand sesizati, sa interveniti si sa il solicitati intr-un joc care il va stimula vizual. Spre exemplu: jucati-va cu mingea, rasfoiti o carte, indreptati lumina reflectata in oglinda catre un obiect pe care el sa il aduca.
  • Daca cel mic nu isi poate controla foarte bine miscarile, ajutati-l. Incepeti prin strangerea jucariilor mari, continuand cu cuburile, aruncarea obiectelor intr-o galeata sau introducerea a diverse alimente in sticle largi la gura (fasole, nuci, alune s.a.).
  • Dorinta de a explora diverse texturi, se poate transforma si ea intr-o adevarata invatare. Oferiti-i copilului posibilitatea de a atinge diverse texturi (buretei de vase, orez, lana, vata etc.), folosind-o drept recompensa sau joc in invatarea incidentala.

Rolul terapiei de integrare senzoriala este acela de a-l ajuta pe copil sa inteleaga stimulii pe care ii primeste din exterior si sa reactioneze potrivit fiecaruia. Daca acesta nu poate accepta acesti stimuli la fel ca ceilalti, cu siguranta, cu ajutorul unei interventii specializate solicitata timpuriu, copilul va reusi sa interactioneze cu acesti stimuli, fiind invatat sa o faca in felul sau.

Elena MODORAN

Terapeut logoped in cadrul Asociatiei ”Help Autism”, acredidat RBT

 

Lasa un raspuns

Adresa de email nu va fi publicata pe site.

Realizat si optimizat de ScopTop