Universuri paralele
Aug 31 2016

Universuri paralele

In aceaste vremuri framantate prin care trecem, din ce in ce mai putin capabili sa intelegem ce ni se intampla, un lucru ramane tipic pentru toate problemele aparute: scindarea, polarizarea, antagonismul virulent pe care le provoaca in randurile noastre. Evenimentele ce se succed cu o viteza parca din ce in ce mai mare, creeaza falii uriase in lume, in fiecare tara din Europa, in comunitati si chiar in familii, impartindu-ne in tabere ce par a nu mai gasi nicio cale de reconciliere: stanga vs. dreapta, saraci vs. bogati, crestini vs. musulmani, bastinasi vs. imigranti, majoritati vs. minoritati.

m

Pe langa aceste teme globale avem fiecare, in comunitatile in care traim, probleme ce pot parea triviale fata de cele de mai sus. Si am sa ma opresc asupra uneia din cele mai comune si, adeseori, ignoarate realitati ale fiecarei societati: minoritatile cu probleme cronice de sanatate. Dintre cele mai putin cunoscute, va propun tema copiilor cu tulburari din spectrul autismului (TSA).

Stiati ca unul din 68 de copii se naste cu o astfel de tulburare? Adica 1,5%? Asta inseamna ca, in acest moment, in Romania, putem avea undeva intre 20 si 30 de mii de copii de varsta prescolara in aceasta situatie, majoritatea nediagnosticati. Multi dintre ei au calitati intelectuale si/sau artistice exceptionale, putand ajunge personaje de referinta in diverse domenii.

Este însă crucial ca ei să fie diagnosticați corect și să înceapă terapia cât mai devreme. Zilele astea m-am alaturat unei povesti… pe cat de frumoasa, pe atat de emotionanta. Am cunoscut oameni minunati care traiesc vieti adevarate, pline de sens. Ei se lupta cu ignoranta, nepasarea si cu status-quo-ul pentru a da o sansa unor micuti cu totul si cu totul speciali…

Copiii cu TSA sunt captivi intr-o lume a tacerii, intr-o lume lipsita de zambetele si bucuriile copilariei, un univers paralel cu al nostru. Fara terapie, ei nu au nicio sansa la o viata independenta, fiind condamnati la excluderea din societate (din gradinite, scoli, cercuri sociale) si se afla in imposibilitatea de a se integra intr-un mediu profesional.  Singura lor sansa este interventia terapeutica zilnica, atat in centre specializate, cat si in mediul familial. Prin terapie, copiii cu autism pot, in timp, deprinde obiceiuri specifice copiilor tipici, pot comunica, pot merge la scoala, pot avea prieteni si se pot apropia de caracteristicile unei vieti normale.

Asociatia Help Autism trateaza in acest moment aproape 400 de copii cu TSA in centrele sale de terapie si prin parteneriate. Obiectivele noastre sunt: extinderea capacitatii de tratament si a numarului de copii ce pot beneficia de terapie gratuita in centrele Help Autism, cresterea calitatii actului terapeutic prin imbunatatirea infrastructurii si a calificarii personalului specializat. Toate astea necesita resurse, rezilienta si multa, multa dedicare.

Ma intreb acum, intorcandu-ma la problemele din introducere: ce sanse de reconciliere, de rezolvare pe cale amiabila a acestor provocari globale avem daca nu suntem in stare sa administram corect temele locale, precum cea a copiilor cu TSA? Cred ca exercitiul pentru deschidere, toleranta, compasiune si implicare incepe acasa la noi, in comunitatile noastre, cu aceste probleme „minore”.

Si tu poti face un copil sa zambeasca sau sa spuna „mama” pentru prima oara, sa te priveasca in ochi…

Pentru a afla cum te poti implica,  viziteaza-ne la: www.helpautism.ro , www.1leupezi.ro sau pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/helpautism.ro/?fref=ts

* articol scris de Marius MOCANU, fundraiser Asociatia “Help Autism”

 

Lasa un raspuns

Realizat si optimizat de ScopTop